M-am tinut de cuvant si astazi am venit repede repede repede ca sa iau fetita de la gradinita! offf cand o aud cu glasciorul ala scump si mofturos ca sa vin „iepede, iepede, iepede…” doar imi vine sa o strang in brate si sa nu-i mai dau drumul de la pieptul meu…dar ce sa fac, asta e perioada de acomodare; foarte grea! cu toate ca Adeluta a crescut in cel mai dragastos climat din lume tot are nevoie mititica de asigurari peste asigurari ca vin repede sa o iau…

Astazi am gasit-o inca in clasa, trezita si schimbata deja din pijamale si astepta cuminte pe un patut, ca mai dormeau alti copii; cand a intrat ingrijitoarea in clasa, ea m-a vazut cand s-a deschis usa si a iesit… a fost fericita ca am venit, dar nu grabita sa plecam, deci ea are o problema cu disparitia/aparitia mea si nu cu ce e la gradinita, ca tot timpul cand am venit am intrebat-o „ti-a placut la gradinita?” si ea zice ca „da”…. deci? la gradinita e ok, ca de n-ar fi, ar spune „nu” ma gandesc… dar e ok, simturile mele si tot ce am auzit despre aceasta gradinita imi spun ca e ok…plus ca si tati a intrebat-o azi cum a fost la gradinita si ea i-a raspuns „a fost frumos!”… ieri stiti ca zicea „a fost genial!” 😆 deci eu sper ca pe masura ce se va obisnui cu ideea ca mami nu e cu ea cat timp ea are de stat la gradi, sa ne fie mai usor si sa incepem sa vorbim mai mult despre ce se face la gradinita decat despre acest „sa vii repede repede repede” pe care mi-l repeta in mod obsesiv orice i-as spune/face… cel putin in seara asta m-a terminat cu aceste cuvinte; i-am facut baita, numai asta spunea; am imbracat-o, uscat-o la par, numai asta spunea; i-am dat sa pape un iaurtel, iarasi imi dadea de grija sa vin repede sa o iau de la „gadaitza”.. cand i-am citit povestea in seara asta, ma intrerupea la fiecare fraza sa imi zica inca o data ca sa vin „iepede, foaite iepede” … i-am zis ca am inteles, ca mi-a zis de multe ori, ca mi-a facut capul calendar, ca da, o sa vin repede, a mai ramas sa ii zic in limbi straine, ca pe romaneste am epuizat dictionarul! 🙂 e super mamoasa, dar in acelasi timp cred eu, capabila sa treaca peste asta; ii lipseste putin timp ca sa se obisnuiasca cu noua situatie…

Maine am sa o duc pana se aduna PLANGACIOSII, ca ea fata poate ar fi mai curajoasa, nu plange cand o las, dar cand ii vede pe ceilalti cum striga si plang intruna, evident o apuca si pe ea jalea.

Cu pijamalele astazi si-a adus aminte cand a iesit din clasa si a cerut pijamalele, dar doamna C. nu i le-a inmanat imediat, iar Adeluta a uitat pe moment; dupa care m-a intrebat doamna educatoare pe mine facandu-mi un semn discret daca sa mi le dea totusi… si i-am zis ca nu, ca e ok, gasesc eu o explicatie si de data asta ca le vom fi lasat acolo; si i-am spus ca raman acolo ca sa ii pastreze patutul ei, raspuns care a multumit-o si n-a mai cerut pijamaua!

Oricum astazi si-a dat Adeluta seama de ceva ca m-a intrebat „mergem mult la gradinita?” si eu ce sa-i zic? „daaaa… muuuuult?” i-am zis scurt „5 zile da si 2 nu, practic in fiecare zi cand mami cu tati merg la serviciu, merge si ea la gradinita, iar cand mami cu tati nu merg la serviciu, nu merge nici ea la gradinita”… i-o fi fost suficienta explicatia? nu stiu, poate o sa ma mai intrebe dar pe moment am rezolvat dilema! :mrgreen: