E pentru a doua oara de cand s-a nascut Adeluta cand avem de luat musai antibiotice! nenorocita asta de otita e destul de pacatoasa asa incat nu riscam sub nicio forma… luam antibiotice ce sa facem… mergem mai departe cum putem cu tratamentul si trebuie sa trecem noi si peste asta! imi pare rau, dar decat injectabile/perfuzii sau internare, prefer asa!😦

Si Adeluta e o fata curajoasa, cat imi spune ea ca nu-i plac siropelele, picaturelele sau pufurile in nasuc, le accepta intr-un final mititica fara prea mult zbucium fizic, doar ca plange pana se ineaca in lacrimi si muci😦 tare greu e sa fii mic si bolnavior! Sper sa se vindece repede si de asemenea sa nu facem prea multe absente de la gradi; deja stim ca nici saptamana viitoare n-o ducem; cel putin luni NU! luni ne vede iar un ORL-ist si ne da sau nu ok-ul.

Va pup pe toti cei care va mai ganditi la noi si ne cititi pe aici… sunt obosita coapta, franta, dar trebuie sa rezist! acum plec la nani si sper sa dorm pana dimineata; azi noapte am dormit iepureste cu Adeluta langa mine; se foia, gemea, ingana sunete, iar pe la 4 a luat-o si plansul; incepuse sa o doara si urechea dreapta😥 – cu o seara in urma a durut-o doar stanga; asa incat am calmat-o cu ce am putut (picaturele in urechiusa, plus nurofen) si a readormit si ea la loc; in seara asta deja a luat prima doza de antibiotic si sper ca in noaptea asta sa doarma linistita sa isi refaca si ea fortele; nu prea a avut ea azi nici pofta de mancare si cu toate ca a fost destul de joviala pe parcursul zilei s-a ivit mereu cate ceva care parca nu-i convenea si au iesit scantei si discutii si negocieri intre ea si noi…. of!🙂 O iubesc atat de mult si mi-e ciuda pe mine ca, uite, ca astazi, a trebuit totusi sa o cert sau sa ii punem pedeapsa (precum ca ii luam 3 jucarii si nu i le mai dam o perioada) pentru cate traznai a facut chit ca este bolnavioara; boala boala, dar ‘prostii’ tot a facut deliberat!😀 si se tine orgolioasa si nu isi repara greseala, ba chiar o mai face o data, si tot asa… imi pune parul pe moate uneori, dar pana la urma tot eu cedez, si la final de zi, trag linia si adun si scad si-mpart si imi iese ca ea e o fetita super buna si delicata si cuminte care intra-adevar mai greseste, dar e mica si invata ce e bine, ce nu e, si automat face asta TESTAND😀, iar eu o mamica care pe cat de mult o iubeste pe atat de mult o si cearta atunci cand „nu e cuminte” ca la final de zi cand ea doarme asa frumos in patutul ei sa-mi para rau ca am certat-o si sa ma gandesc ca maine voi fi poate mai ingaduitoare (dar ea poate mai sireata si mai smecherutza!) si ii voi trata „ne-ascultarile” cu mai multa toleranta si blandete… ne dam una dupa alta, amandoua dupa tati, tati dupa noi, astfel incat eu sper ca viata ne va invata sa avem o familie frumoasa in fiecare zi si sa crestem mari, sanatosi si frumosi!🙂