E textul pe care-l aud in fiecare dimineata😦 de luni incoace, de cand am „re-inceput” gradinita dupa vacanta de saptamana trecuta. Nu credeam ca o s-o mai luam de la capat cu plansul si jelitul, dar se pare ca niciodata nu trebuie sa spui „hop”. Pe langa ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata… evident, nu?🙂

Tocmai de aceea astazi eu sunt un pic mai trantita la pamant cu moralul/sentimentalul… poate si pe fondul crizei din piata locurilor de munca. Deci azi sunt mai „turtita” in ciuda vremii frumoase de afara sau a cumparaturilor la care deja am fost si unde am incercat sa ma simt mai bine cumparandu-mi chestii care-mi plac mie…😀

Ma afecteaza mult, foarte mult starea de spirit a Adelutei cu toate ca stiu ca e doar o faza, dar oare nu se putea si fara? Cand iti vezi copilul trist iti vine sa faci orice ca sa schimbi asta; primul imbold ar fi fost sa o iau de acolo; dar fiindca gradinita e un „trebuie” acum „suferim” amandoua ca „fraierutzele”😀 Asta e, maine o sa ne simtim mai bine!