Astazi am primit cerere expresa de la Adeluta sa o invat o poezie noua… a venit singurica in bucatarie dupa fusta mea🙂 sa imi recite inca o data poezioarele pe care deja le stie… cea de la serbarea de Craciun de la gradi si mai nou poezia cu furnica si grauntele… pe care o recita asa:

O fulnică duce în spate
Un găunte jumătate
Închioto melgi sulioală?
Ia mă duc și eu la moală!😀

Și-s găbită și-s găbită
Că mi-e casa ne’nghijită
Și mi-s iufele la soale!
Și copiii îmi cel mâncale.:mrgreen:

(sunt mândră de-a dreptul cu așa fată frumoasă, deșteaptă și cuminte😳 )

Si pentru ca venise sa-mi ceara o poezie noua i-am spus ca o sa-i spun poezia „Somnoroase pasarele” de Mihai Eminescu (destul de greluta dupa prima strofa, prima strofa i-a placut cel mai mult si a si retinut-o imediat, dar restul mai avem de lucrat la „armonie… feerie… codru :D). Apoi a inceput sa imi arate pe o carticica de-a ei cu poezii de Elena Farago in care sunt si imaginile aferente  fiecarei poezii, ba o poezie, ba alta, iar eu ii spuneam nu asta, nu asta… (pentru ca erau destul de lungi) si ea ma intreaba: „de ce? e ulata?”:mrgreen: „daca e ulata, aleg eu alta”…😉