Eu am o casă mică
Așa și-așa și-așa

Și fumul să lidică
Așa și-așa și-așa

Și lu’tuiec pantofii
Așa și-așa și-așa

Și bat la ușa casei
Așa și-așa și-așa

Surpriza a fost oarecum mare pentru mine pentru că dintr-o dată, fără să îi ceară nimeni, Adeluța a început să recite cu o intonație deosebită (și deosebit de bună) această poezioară pe care cu siguranță a auzit-o la grădiniță. La fiecare vers „Așa și-așa și-așa” mânuțele gesticulau cum arată obiectul/fenomenul/acțiunea indicat(ă) în versul precedent. Ideea e că nici din senin nu i-a venit, neîntrebată fiind, ci fata avea preocupări intelectuale… tocmai ce și-a luat cărticica cu „Cei trei purceluși” din bibliotecă și probabil văzând căsuța lor mică din imagini și-a amintit și poezioara. Frumos!😳