Precum Adeluța se află în vacanță la bunici la mică depărtare de casă și de noi, am vorbit aseară la telefon cu ea. Prima dată de când e „în deplasare”… luni n-a dorit să vorbească deloc cu mine sau cu tati la telefon… probabil ori era prea ocupată să se joace, ori era chiar puțin supărată că ea e acolo și noi în altă parte. Întrebată fiind de bunica de ce nu vorbește cu mami la telefon i-a răspuns mititica scurt că dacă ar vorbi cu mine i s-ar face dor! uufff!

Chiar cu dorul acesta am interacționat aseară, după cum spuneam, la telefon. A sunat telefonul lui tati și tot tati a răspuns. La care tati nu durează mult și îl dă pe speaker ca să o aud și eu și să vorbim toți 3, moment în care Adeluța auzindu-mă întreabă:

– Mami! tu ești la serviciul lui tati?
– Nu, spun eu.
– Atunci tati??? tu ești la serviciul lui mami?
– Nu, spune tati…
:mrgreen:

Concluzia la această dilemă a fost că mami și cu tati merg la serviciu cât timp stă ea la bunici, dar noaptea totuși venim acasă să dormim! Ea credea că noi am dus-o pe ea la bunici pentru că noi mergem la serviciu și acasă nu mai rămâne nimeni, deci implicit nici noi! Sper să fi înțeles corect acum de ce ea e acolo și noi aici pentru că e prima dată, au fost primele nopți, când a dormit separată de mami/tati. Și șederea ei acolo nu e scurtă deloc în condițiile în care vacanțele la bunici țin în general până se reîncepe școala/grădinița. Of! Am încredere că nu se va sătura daca mai ales în weekenduri îi facem câte o plimbare pe acasă și mai ales prin oraș cu rolele ei cele noi pe care le-a primit de ziua ei.